O mamă mi-a spus:
Simt că am greșit în tot și am ajuns într-un punct în care nu mai găsesc rezolvare. Mă gândesc că, de la o zi la alta, lucrurile vor fi din ce în ce mai rele.
Am un băiat care a devenit dependent de televizor și telefon, așa îl simt și așa îl văd eu.
Ideea este că accesul la ele este cu program.
Am încercat toate variantele posibile să îi explic că nu îi face bine, că ar fi mai bine să se joace sau să citească etc.
Îl lăsăm zilnic între 30–60 de minute la TV și pe telefon doar în weekend.
Cu toate acestea, el tot nu este mulțumit și a ajuns în punctul în care ia telefonul bunicii pe ascuns (locuim cu bunica) și se uită atunci când noi nu suntem acasă sau dormim.
L-am prins în fapt, iar când m-a văzut a încercat să mă mintă direct, spunând că se uită doar la ceas. Când am deschis telefonul, mi-a apărut clar că se uita pe YouTube la lucruri mult prea nepotrivite pentru vârsta lui (nu erau 18+, dar nici pentru copii mici).
De-a lungul timpului am aplicat: vorbă bună, vorbă calmă, promisiuni, recompense, amenințări, țipat, pedepse, chiar și corecții.
Am epuizat toate variantele și, ca mamă, nu sunt deloc mândră de mine. Simt o mare dezamăgire și tristețe că propriul meu copil a ajuns să mă mintă pentru un telefon.
Mă gândesc cu groază că, dacă la 7 ani mă minte pentru telefon, la 10, 15 sau 18 ani pentru ce mă va mai minți? Mi-e teamă că îmi voi pierde copilul din cauza unor probleme despre care nici nu vreau să-mi imaginez.
Am citit metode, am încercat atât abordarea blândă, cât și cea clasică… Nu mai știu ce să fac.
Cum aș putea să-l fac să înțeleagă că totul are o limită și că este nevoie de un program?
După el, când vine de la școală, ar sta până la culcare în fața televizorului, iar eu îl pun să se joace, să-și facă temele și să facem activități prin casă.
Ce i-ai spune acestei mame? Nu trece mai departe, ci gândește-te la răspuns. Te voi ajuta cu câteva perspective, plecând de la analiza discursului mamei….
De ce minte un copil de 7 ani?
La 7 ani, minciuna nu este o carență a caracterului sau un semn că va deveni un adult delincvent. Minciuna este o strategie de supraviețuire emoțională.
Minte pentru că îi e teamă: Nu de tine, ci de reacția ta sau de pierderea conexiunii cu tine.
Minte pentru că ecranele sunt „drogul” creierului: La această vârstă, cortexul prefrontal (partea responsabilă cu autocontrolul) este foarte puțin dezvoltat. Ecranele pompează dopamină. Cerându-i unui copil de 7 ani să se oprească singur sau să nu poftească la „doza” de dopamină când e la îndemână (telefonul bunicii), e ca și cum ai cere unui înfometat să stea lângă o prăjitură și să nu o atingă.
Capcana „Luptei de Putere”
Ai încercat totul: de la blândețe la pedepse și corecții. Când oscilăm între aceste extreme, copilul devine confuz și intră în defensivă.
✅Vorbă bună/Recompense: Îl fac să simtă că miza e un obiect (telefonul).
✅Țipat/Pedepse: Îl fac să se simtă deconectat, iar un copil deconectat va căuta refugiu în… ecrane.
Pași concreți …
Dacă vrei să schimbi dinamica, trebuie să schimbi jocul. Nu mai lupta împotriva lui pentru telefon, ci luptă alături de el pentru echilibrul lui.
Ce să NU mai faci – Ce să încerci în schimb
NU- Să îl interoghezi („De ce m-ai mințit?”)
DA- Să validezi impulsul („Văd că ți-a fost atât de greu să reziști, încât ai ales să te ascunzi. Te înțeleg, ecranele sunt magnetice.”)
NU- Să îi ții predici despre „nu e bine”
DA- Să creezi un mediu sigur (Telefonul bunicii trebuie să dispară fizic, cu parola pusă, nu lăsat la îndemână ca o ispită).
NU- Să îl trimiți „să se joace” singur
DA- Să te joci cu el. Dupa scoala, creierul e obosit. Știu că joaca e o sarcina grea, când ești plină de responsabilități. 15 minute de conectare cu tine face minuni.
Povestea continuă…
👉 Dacă vrei să știi mai multe intră pe luciapopa.ro/contact/ și programează o întâlnire de 1 la 1 să văd cum te pot ajuta.
lucia@luciapopa.ro
Nu încerca să-l faci să fie ca tine. Fii tu cine ai fi vrut să fie părinții tăi pentru tine.
Lucia Popa Psiholog | Psihoterapeut sistemic de cuplu și familie
www.luciapopa.ro