Îți iubești adolescentul, dar oare ești VIZIBIL pentru el/ea? Sau ești „orb emoțional” din cauza propriei copilării?
Mulți părinți spun că terapia trebuie să se concentreze doar pe „momentul prezent,” căci ce-a fost, a fost.
Dar te-ai întrebat vreodată de ce aceeași ceartă se repetă mereu cu copilul tău adolescent, de ce te irită aceleași lucruri la el, exact ca pe părinții tăi la tine? Răspunsul se ascunde în experiențele tale trecute.
În cei 28 ani de practică, am întâlnit mulți părinți. Marea majoritate aveau încrederea în sine profund afectată din cauza unui părinte care, de exemplu, îi critica, făcea „glume” pe seama lor sau îi umplea de vinovăție.
Aici intră în scenă Grigore (un nume generic pentru a proteja confidențialitatea). Grigore, un tată de 40 de ani, venea la terapie pentru că avea izbucniri de mânie care îi distrugeau relația cu fiul său adolescent. El era convins că fiul era problema, pentru că „îl scotea din sărite” cu atitudinea lui. La fel ca mulți alții, Grigore suferea de „orbire emoțională”: îi era aproape imposibil să vadă vreo legătură între problemele lui actuale și trecut.
În copilăria lui, tatăl lui Grigore îl trata cu un dispreț subtil, iar mama lui îl sufoca cu responsabilități emoționale.
„Părinții noștri plantează în noi semințe mentale și emoționale,” spunem adesea. În unele familii, ele devin iubire și respect, dar în multe altele devin frică, obligație și vinovăție.
Grigore făcea parte din a doua categorie. Semințele acelea s-au transformat, odată cu maturitatea, în niște buruieni invizibile care i-au năpădit viața și relațiile. Ori de câte ori fiul său manifesta independență, Grigore simțea o furie irațională—nu era furia lui, era de fapt frica proiectată din propria-i copilărie. El reacționa la fiul său ca și cum fiul ar fi fost el însuși copilul neajutorat și criticat de părintele său.
Simplul tratament al simptomelor (controlul furiei) nu ar fi fost niciodată suficient pentru Grigore. El a trebuit să-și vindece rănile din copilărie pentru ca schimbarea să devină permanentă și autentică. Doar așa a putut smulge din rădăcini buruienile fricii și a lăsa loc iubirii necondiționate față de propriul copil.
Psihoterapia este cu adevărat eficientă doar atunci când își propune să schimbe comportamentul distructiv curent, simultan cu deconditionarea de experiențele trecutului.
Iată un exercițiu simplu pentru a începe să-ți reexaminezi trecutul și să reduci „orbirea emoțională” în relația cu adolescentul tău:
Exercițiul „Ce plantă crește în mine?”
Scop: Să identifici acele „semințe” din copilăria ta care se manifestă ca „buruieni” în relația cu copilul tău.
Observă conflictul:
Gândește-te la ultima ceartă sau situație tensionată cu adolescentul tău. Ce anume te-a enervat cel mai tare? (Exemplu: Lipsa lui de respect/nevoia lui de spațiu/atitudinea lui arogantă).
Identifică emoția ta:
Care a fost emoția ta imediată? (Exemplu: Furie, tristețe profundă, senzație de trădare, vinovăție).
Conectează-te cu trecutul:
Întreabă-te: „Când am mai simțit exact același sentiment? Cine mi l-a provocat în copilărie?” (Exemplu: „M-am simțit la fel de lipsit de respect când mama mă critica în fața musafirilor” sau „M-am simțit la fel de vinovat când tata îmi spunea că dezamăgesc familia”).
Recunoaște proiecția:
Realizează că reacția ta intensă nu este 100% despre comportamentul adolescentului acum, ci despre ecoul rănii tale din trecut. Tu reacționezi la un copil din trecutul tău (tu însuți), nu la un adolescent autonom din prezent.
Obiectivul nu este să îți găsești „vinovați,” ci să scoți la lumină acele buruieni (frica, vinovăția) pentru a le putea smulge.
Spune-mi în comentarii: Ai identificat vreodată un moment în care reacția ta la adolescent era, de fapt, o reacție la propriul tău părinte? Care a fost acea emoție puternică?
Gândește-te la asta: Dacă nu îți vindeci buruienile din trecut, ele vor crește mai departe în grădina copilului tău. Vrei ca semințele tale să fie frică și vinovăție sau iubire și încredere? În următorul articol, vom discuta despre cele 5 semne clare care îți arată că ai o „rană de părinte” nerezolvată care îți afectează relația cu adolescentul. Rămâi alături de noi!