Introducere!

Numele meu este Lucia Popa și sunt părinte de adolescenți, psiholog / psihoterapeut de 28 de ani, autor de cursuri online.

De unde a pornit totul? Aveam 17 ani când am simțit că psihologia era cheia către mine însămi. Crescusem într-o familie în care emoțiile nu se spuneau cu voce tare, dar se simțeau puternic. Simțeam tensiunile, vedeam neînțelegerile și mă întrebam: oare părinții mei mă iubesc?

În 1991, mi-am dat seama că vreau să înțeleg, să mă vindec și, mai departe, să îi ajut și pe alții să își găsească liniștea interioară. A fost începutul unui drum care m-a dus de la studenta pasionată de psihologie la psihoterapeut, formator, cadru universitar și, în cele din urmă, ghid pentru părinții care își caută calea către copiii lor.

Cea mai mare provocare a fost să îmi privesc propriul trecut. Relația cu mama mea a fost una plină de furtuni, neînțelegeri și tăceri apăsătoare. Au fost momente când nu m-am simțit suficientă, când m-am întrebat „de ce nu pot fi iubită?”. Am purtat această rană ani de zile, până când am avut curajul să o privesc în față, să o înțeleg și, în final, să o iert.

Ani mai târziu, am devenit mamă. Și, deși îmi promisesem că voi fi diferită, am văzut cum, uneori, tiparele trecutului apăreau nechemate în relația cu copiii mei. Momentele în care ridicam vocea, în care mă simțeam neputincioasă, în care mă întrebam „unde greșesc?”, mi-au arătat că drumul spre un altfel de parenting nu este ușor.

Adolescența copiilor mei a fost o nouă provocare. Am simțit respingeri, am trăit momente în care cuvintele mele nu mai ajungeau la ei. Și totuși, am învățat. Am învățat să ascult, să mă opresc înainte să reacționez, să ofer spațiu fără să mă retrag, să fiu prezentă fără să sufoc.